Sectiile

Secţiile



  • Secţia 1 - Transversală lingvistică

    Secţia lingvistică porneşte de la intermedierea exteritorialităţii şi a centrului şi cercetează efectele proceselor migrării asupra uzului limbii, identităţii lingvistice şi a evaluării limbii. Ea urmăreşte aceste fenomene atât din perspectiva istorică a cercetării adstratului cât şi din perspectiva limbii contemporane. Secţia lingvistică se ocupă de romanizarea, deromanizarea şi reromanizarea, care au loc la marginile topografice în est (Moldova) şi vest. De asemenea ea se ocupă de paralele şi interferenţe (transversala româno-spaniolă, francofonia).
    Acest unghi de vedere subliniază poziţia deosebită a limbii române în cadrul limbilor romanice şi europene. El consideră româna drept o limbă de integrare, care cere noi forme ale evaluării limbii. În final reies din cercetări comparatistice individuale, în care comparatistica româno-germanã deţine o poziţie deosebită, asemănările şi diferenţele transnaţionale.
    În sfârşit, punctul de convergenţă al secţiei îl constituie problemele identităţii lingvistice la vorbitorii în situaţii multilingve, perceperea proceselor liminale regionale şi politica lingvistică a României din trecut şi din prezent legate de acestea din urmă.

  • Secţia 2 - Transversală estetică

    Din cauza singularităţii lor, discursurile estetice se potrivesc în mod special pentru trecerea dincolo de contextul lor de devenire. De asemenea se potrivesc a fi înţelese ca reacţiune la frontierele discursive. Ele ridică problema încrucişării de discursuri cât şi problema tradiţiei naţional-literare în istoriografia literară şi revendică concepte heterologice de descriere a evoluţiei.
    Punctul de plecare al literaturii române este lipsa unui fundament epistemic univoc într-o elită literară permanent potenţial transnaţională. Posibilităţile şi limitele ei urmează a fi descrise în contextul naţional cât şi în spaţiul european.
    Astfel secţia de ştiinţă a literaturii se va preocupa de influenţele istorice ale elitelor literare, aratând premisele şi dependenţele lor de la centre. Ea analizează modul cum aceste interferenţe se manifestă în poetici nesimultane şi hibride, care produc, în dialog cu culturile centrale, manifestări ideal tipice, provocând transgresiuni ale tradiţiilor naţional literare şi a paradigmelor centrale. O atenţie deosebită se va acorda statutului 'literaturii mici' şi poziţionării ei vis à vis de modele, conturării de noi forme în condiţiile unor discursuri omogene, fie vorba de cerinţele exilului literar, de poeticile liminale ale autorilor între cele două razboaie mondiale sau de literatura şi de conceptul postmodernismului românesc în Europa anilor 80 şi 90 a secolului 20.

  • Secţia 3 - Transversală culturală

    Procesele formării frontierelor se preocupă de diversele topografii. În gândirea geografică, istorică şi politică stabilirea graniţelor contribuie la formarea unor spaţii culturale şi religioase, a unor grupe etnice sau ideologice, a unor sisteme economice şi juridice, a căror posibilităţi culturale le împiedica însă.
    De aceea punctul principal al secţiei de ştiinţă a culturii îl constituie mediatizarea personală şi instituţională legată de regiune şi de context, intermedierea culturii şi civilizaţiei prin transferul limbii şi a culturii (medii, educaţie şi persoane de intermediari). Ea se ocupă de trasarea concretă a frontierelor şi de transgresiunea graniţelor în convieţuirea reală în teritoriile multiculturale (Transilvania, Europa), ea reflectează şi dezbate critic construcţiile culturale şi mediale.
    Într-o multitudine de metode şi descrieri (adică dintr-o perspectivă cultural-semiotică, etnologică şi de didactică a limbii), punctele de vedere converg în ancorarea modelelor de descriere în contextele contemporane. Ele tematizează conceptele regionale ale Europei, complementaritatea propriului şi a străinului şi aspectul transgresiv al autodeterminării provocatoare şi problematizează intermedierea practică şi didactică a limbii şi a culturii române.